[punct] si de la capat!
November 6, 2009
Imi aduc aminte, ca eram o data, demult, cei trei muschetari. Vorbeam frantuzeste, si eram imbatate de la atata ras fara sa dam atentie lucrurilor ce se petreceau in jur.
Am disparut cu totii, ne-am departat una de cealalta ca niste straini. Ne-am urcat in primul tren fara o destinatie finala, afundandu-ne intr-o ceata densa, in vid. Fara biletele de adio, sau batiste aruncate in semn de la revedere ! Nimeni nu a varsat vreo lacrima, ci a lasat nisipul clepsidrei sa curga nestingherit.
Ce s-a intamplat cu noi ? Am … disparut ?
Mi-e dor de noi.[ punct] si de la capat.
November 7, 2009 at 21:53
Cata tristete ascunzi in tine, tuu!:))
)
Imi place!
Sa nu te mai prind ca ma chinui ca facem .. “en garde”!
>:D<
November 7, 2009 at 21:57
Pai, nu e vorba de asta, doar ca mi-am adus aminte de trecut, de amintiri si de prieteni
Oh da, promit ca o sa chinui doar cand ma voi plictisi rau de tot!
)
November 7, 2009 at 22:02
eeiii bineeee!!
)
Sa stii ca-i buna si melancolia cate-odata…:>
November 7, 2009 at 22:02
Este. Ma face sa visez si sa meditez la chestii la care poate, n-am mai facut-o. Ma face sa rezolv anumite lucruri.
November 12, 2009 at 23:25
Și totuși nu a rezolvat nimeni nimic.
November 13, 2009 at 20:00
Intr-adevar.