Sunt boboc!

Asa cum auziti, sunt un bobocel abia intrat la liceu! Sunt boboc in citez: Colegiul National Gheorghe Munteanu Murgoooci.

  

Sunt un boboc de floare ce doar a inflorit.
Sunt o pasare pheonix care a renascut din cenusa.
Sunt mireasma florilor de mai.
Sunt o ploaie de vara.
Sunt vantul tomnatic care adie usor.
Sunt copilul ascuns in coltul camerei.
Sunt copilul timid care paseste pentru prima oara intr-o noua lume.

 

Mi-e frica de ce este nou si mi-este frica de ceea ce se va intampla. Sunt optimista, si totusi pesimista. Sunt fericita, insa trista. Mi-e dor de generala, insa imi doream sa scap, sa evadez din normalitate. Nu mai sunt un copil, asta e clar. Am intrat ca un adolescent nebun pe treptele scolii si am sa ies om in toata firea, serios si incruntat. Oare imi va disparea zambetul si optimismul meu incurabil? Sarcazmul si glumele? Stilul? Personalitatea? Poate. Insa sper sa nu. Aud voci cum ca liceul te schimba. Insa mi-e frica de schimbare. De ce este nou. De inevitabil.  Am sa pot supravietui? Probabil. Sunt o fire narcisista, deci pot. Va fi totul la fel? Desigur ca nu. E putin probabil. Mi-am pierdut din prieteni, dar imi voi castiga altii noi. M-am pierdut printre randuri, ma voi regasi?

Povestea, nu s-a terminat aici. Abia incepe.
Finalul … il veti vedea voi. 

Va multumesc,
Parsal.